Si m-am simtit foarte bine refuzand, insa dupa cateva zile, s-a mai trezit o parte, acea voce de demult, conformista si critica, care cere mereu sa fiu in rand cu ceilalti: " de ce ai spus tu nu? puteai sa treci peste niste principii si sa castigi pe alta parte! tu cu autenticitatea ta enervanta, pe care nu o apreciaza nimeni si care nu pare sa intereseze pe nimeni in ziua de azi!!"
Offf....Astazi pun cele doua parti fata in fata:
Ei bine, da. Sunt si oameni care nu-mi plac, cu care nu (mai) rezonez, care mi-au aratat de-a lungul timpului cum sunt si am decis ca nu mi-i doresc in preajma. Nu mi-e usor sa spun asta, in contextul asta de all peace and love si separarea de ceilalti e doar o iluzie a ego-ului etc la care aspir si pe care il tot propaga multi "ganditori" dragi mie, precum Wayne Dyer, Eckhart Tolle si altii. Si totusi....asa bine ma simt cand ma separ de niste oameni care nu-mi plac....:)
Cum sa impac ideile astea? Pai, pe de o parte, e un drept personal sa spui nu, sa te protejezi de ceea ce nu iti face bine, sa alegi oamenii pe care ti-i doresti alaturi. Insa, in acelasi timp, putem face pace cu cei care nu ne plac, putem invata din experientele traite cu ei, putem accepta diferentele si putem intelege de ce anumite persoane actioneaza intr-un anumit fel, fara ca aceasta intelegere sa ne oblige sa impartim viata de zi cu zi cu aceste persoane. Iar vocii critice ii spun s-o lase mai moale, ca in ultimii ani asta am tot facut, am iesit din rand si am castigat mai mult decat as fi sperat vreodata: libertatea de a fi eu.
Lectia pe care simt ca am primit-o azi e ca acest drept de a spune "nu" e un drept pe care il avem, nu trebuie sa ni-l dea nimeni. Desi de multe ori, noi parca asta asteptam, sa ne zica cineva: Stii, poti sa zici nu, sa ne dea cineva permisiunea de a ne folosi acest drept. Ei bine, tocmai aici e gaselnita: avem nevoie ca noi insine sa ne dam aceasta permisiune, noi sa ne permitem, sa ne dam voie sa spunem nu. Si pentru ca nu suntem obisnuiti cu asta, avem nevoie de exercitiu: sa spunem "nu" cat mai des, initial in situatii mai simple, pentru a face treptat pasii dincolo de zona noastra de confort, iar apoi in situatii din ce in ce mai importante si complexe, pentru a beneficia cu adevarat de forta pe care ne-o da acest drept. Forta de a fi tu insuti, de a-ti urma propria cale, chiar daca uneori e plina de obstacole, forta de a crea in viata ta ceea ce iti doresti si de a-ti asuma aceasta constructie.
PS: Ii multumesc lui Gaspar Gyorgy pentru inspiratia de a vorbi despre trairile proprii, infruntand tot ce e de infruntat. Articolul sau il gasiti pe http://paginadepsihologie.ro/.
Enjoy the freedom!
